In Ajutorul Familiilor si Prietenilor pentru a Onora Aminitirea celor Dragi

Parastasuri

Potrivit învăţăturii şi credinţei creştine, viaţa omului nu se sfârşeşte o dată cu moartea trupului, iar sufletul îşi continuă existenţa şi dincolo de hotarele vieţii pământeşti. Din acest motiv, nu dăm uitării pe cei adormiţi nici după înmormântarea lor, ci îi pomenim pururi, ne rugăm şi mijlocim pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor.

Cât timp suntem în viaţă putem să facem toate pentru sufletele noastre: să priveghem, să postim, să ne rugăm continuu etc. Imediat ce murim, însă, nu mai putem face nimic pentru acestea. Însă dacă cineva vorbeşte lui Dumnezeu despre cei răposaţi, îl va auzi Dumnezeu, îi va asculta rugăciunea. Cu alte cuvinte în faţa lui Dumnezeu este utilă şi folositoare „mijlocirea”. Când cei dragi nouă pleacă din lumea aceasta, lasă în urma lor o rugăminte, care sună mai degrabă a poruncă: „…vă rog pe toţi şi cu stăruinţă cer vouă să vă rugaţi neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii” (Slava de la Slujba înmormântării). Aşadar, cei adormiţi doresc să ne pese totdeauna de ei. Întotdeauna să facem ceva pentru sufletele lor.

Ce putem face pentru ei? 

Rugăciune şi milostenie!

Slujba care se face pentru cei răposaţi se numeşte parastas (din greceste parastasis = a sta în rând cu cineva, a sta alături de cineva, a mijloci pentru cineva) şi înseamnă rugăciune de mijlocire la Dumnezeu pentru sufletele celor care nu mai sunt printre noi.
După părăsirea trupului, sufletul omului străbate văzduhul către Tronul lui Dumnezeu, trecând prin înfricoşatele vămi.
În acest timp, rudeniile caută să uşureze răposatului trecerea prin vămi şi să plece îndurarea lui Dumnezeu către el, făcându-i parastase, urmate de pomeni.

– Parastasul de nouă zile

În a noua zi, sufletul se arată pentru a doua oară lui Dumnezeu. Tot de la Sfântul Macarie se ştie, că în răstimpul dintre a treia şi a noua zi i se arată sufletului frumuseţile raiului şi lăcaşurile sfinţilor. Este îngrijorat, neştiind care-i va fi soarta. Frumuseţile Raiului îl atrag, dar nu ştie dacă va avea parte de ele.
Rugăciunile celor rămaşi în viaţa de aici îi dau speranţe.
Rugăm pe Domnul Iisus Hristos, care a murit în ceasul al nouălea din zi, precum şi pe cele nouă cete îngereşti, să odihnească pe răposat cu sfinţii şi cu îngerii.

– Parastasul de patruzeci de zile

Se face în cinstea Înălţării Domnului, care a avut loc după 40 de zile de la Înviere.
Din ziua a noua până într-a patruzecea sufletul e purtat prin Iad.
Îl cuprinde spaima şi cutremurul că i s-ar putea hotărî rămânerea acolo.
Precum Mântuitorul s-a înălţat la ceruri în a patruzecea zi după Înviere, tot aşa sufletul se înfăţişează acum pentru a treia oară în faţa Dreptului Judecător.
Este ultima înfăţişare cînd Mântuitorul îi hotărăşte locul unde va sta până la Judecata viitoare.
Parastasul “de 40 de zile” este socotit de tradiţia creştină drept foarte folositor pentru sufletul celui trecut în viaţa de dincolo. Noi ne rugăm să-i aşeze pe cei plecaţi dintre noi în Rai, cu drepţii.

– Parastasele la 3, 6 şi 9 luni

– Parastasele de un an până la şapte ani şi după aceea în fiecare an

Dacă rostul parastaselor la 3, 6 şi 9 luni este – pe lângă rugăciunea pentru iertarea păcatelor celui răposat şi odihna acestuia în comuniunea drepţilor – şi acela de a reîmprospăta amintirea lui în memoria celor rămşi pe pământ, parastasul de un an şi după aceea în fiecare an (în unele regiuni ale ţării numai până la şapte ani) este considerat – asemenea sărbătoririi zilei de naştere din timpul vieţii pe pământ – căci în acea zi din an, în care s-a săvârşit din această viaţă, s-a petrecut naşterea lui în cer, în lumea de dincolo în veşnicie.
Aceste parastase mărturisesc dragostea noastră pentru cel răposat şi necontenita legătură cu sufletul acestuia. Făcându-le ne mărturisim în felul acesta şi credinţa noastră în nemurirea sufletelor şi în învierea morţilor.

Întotdeauna slujba de pomenire a morţilor este precedată de Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie care se săvârşeşte în sfânta biserică. Pentru slujba parastasului orice creştin aduce o colivă, colac sau prescură, vin, lumânări, tămâie şi cărbuni.

Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuşi trupul celui/celor răposaţi, dar are şi o semnificaţie duhovnicească deosebită, fiind un simbol al învierii trupului, pentru că după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot aşa trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze întru nestricăciune. Dulciurile care intră în compoziţia colivei reprezintă dulceaţa vieţii celei veşnice pe care ne dorim şi pentru care ne rugăm să o dobândească cei adormiţi. Pe colivă se aşază Sfânta Cruce şi se ornează în chip frumos (de obicei cu bombonele colorate, care închipuie frumuseţea faptelor bune pe care răposatul/răposata le-a lasat ca mărturie în lumea aceasta).

Colacul sau prescurile sunt de obicei frumos împletite şi poartă pe ele simboluri liturgice (sfânta cruce). Pe acestea (colivă, colaci) se aşază o lumânare aprinsă. Lumânarea este semnul şi chipul trecerii noastre prin viaţă. Aşa cum arde şi se consumă lumânarea, aşa arde şi se consumă viaţa noastră. Lumânarea este şi un frumos simbol al omului bun: lumânarea, pentru a oferi lumină trebuie ca, încet-încet, să se consume. La fel şi creştinii (cărora Iisus le-a spus “Voi sunteţi lumina lumii!“), pentru a fi lumină pentru cei din jur, pentru a fi coerenţi şi a-şi trăi corect credinţa, trebuie să se jertfească, să ofere ceva din ei, să se consume în fiecare zi câte puţin.

Lumânarea se mai aseamănă nouă oamenilor şi prin fragilitatea sa: se rupe atât de uşor, se sfărâmă, şi totuşi oferă ceea ce nu poate oferi nici piatra, nici apa, nici pământul: flacără, pentru a fi lumină şi căldură lumii.

Vinul, care se toarnă cruciş pe colivă (trupul celui răposat), semnifică aromatele cu care a fost uns trupul Domnului.

De asemenea, se obişnuieşte să se ofere un prosop (de la gr. prósopon = persoană). El se oferă pentru a ne aduce aminte de persoana în numele căreia s-a dat pentru a o pomeni.

Am amintit că, pe lângă rugăciune, este necesară milostenia.

Prin milostenie se mângâie sufletele celor adormiţi. „Mila curăţă toate păcatele!” (Tobit 12,9). Cu siguranţă trebuie să miluim pe cel care are nevoie de milostenie: pe înfometat, pe cel gol, pe cel însetat. Când un semen de-al nostru este miluit,  se alină şi se bucură. Şi dacă se roagă pentru cei răposaţi, rugăciunea lui are o mare putere (de aceea se şi spune când primim ceva de pomană: Dumnezeu să-l  ierte! sau Bogdaproste!).

Cine dă de mâncare celui flămând, de băut celui însetat, de îmbrăcat celui gol, acoperiş celui străin, slujeşte Domnului!

Asadar, după oficierea slujbei şi binecuvântarea ofrandelor de mâncare şi băutură, cei prezenţi sunt datori să mănânce cu bună-cuviinţă şi cu rugăciune în gând, pentru cel decedat. Nu se vorbeşte fără rost, nu se fac glume, nu se râde, dar nici nu se mănâncă, nici nu se bea întocmai ca la nuntă. În loc de “noroc!” sau altă urare, atunci când se gustă din pahar, se zice “Dumnezeu să-l/s-o ierte!“, iar când se primeşte un vas, îmbrăcăminte etc. de pomană, nu se zice „mulţumesc!“, ci “Dumnezeu să primească!“

Meniul de Post pentru parastas contine

  • pilaf cu legume si ciuperci
  • fasole batuta
  • muraturi
  • pate de post
  • masline
  • eugenie
  • napolitana
  • halva
  • pahar coliva
  • fruct (mar, portocala)
  • chifla
  • plic nes
  • chibrit / lumanare
  • suc, bere, apa (la alegere)
  • vesela

Meniul de Dulce pentru parastas contine

  • pulpa de pui la cuptor
  • pilaf cu legume
  • carnacior
  • salata de varza
  • pate de pui/porc
  • magura
  • pahar coliva
  • fruct (mar, portocala)
  • chifla
  • croissant
  • plic nes
  • chibrit / lumanare
  • suc, bere, apa (la alegere)
  • vesela

Meniul de Dulce cu Peste pentru parastas

  • macrou marinat/la folie
  • orez cu legume si ciuperci
  • branza topita
  • masline
  • pate de pui/porc
  • eugenie sau cozonac de post (1 felie)
  • pahar coliva
  • fruct (mar, portocala)
  • chifla
  • corn
  • plic nes
  • chibrit / lumanare
  • suc, bere, apa (la alegere)
  • vesela

Cere ajutorul nostru!

Vizualizati produsele